La construcțiile noi, hidroizolația este una dintre lucrările pe care nu o mai poți corecta ușor dacă este făcută greșit. Ce se întâmplă în primele etape influențează direct ce probleme pot apărea peste ani la interior.Din păcate, de multe ori această etapă este tratată superficial sau „înlocuită” cu soluții care par mai rapide, dar care pot crea probleme serioase ulterior.
Stratul de difuzie și bariera de vapori – pe scurt, pe înțelesul tuturorPlaca de beton „lucrează”.Degajă vapori, mai ales într-o construcție nouă, unde umiditatea din beton este mare.Dacă acești vapori nu au unde să se ducă:presează hidroizolațiacreează bășiciduc în timp la desprinderi și infiltrațiiRolul stratului de difuzie și al barierei de vapori este să permită vaporilor să circule și să iasă controlat, fără să afecteze straturile superioare.
Cum folosim noi acest strat și ca hidroizolație temporarăDupă pregătirea corectă a suprafeței și amorsare, montăm stratul de difuzie și bariera de vapori.Este, în esență, o membrană similară cu stratul 1 de hidroizolație, cu o diferență importantă:
👉 pe partea inferioară nu se lipește complet de placa de beton și de atic, rămânând canale prin care vaporii pot circula.
În acest stadiu montăm și scurgerile, de preferat cu dublă captareacestea pot prelua infiltrații accidentaledar funcționează foarte bine și ca scurgeri temporare
De ce este important acest lucru pe parcursul lucrărilor
După acest strat, lucrarea poate rămâne o perioadă de timp în acest stadiu, fără probleme.
Asta permite continuarea instalațiilor sanitare, montarea ventilațiilor, realizarea străpungerilor necesare prin terasăToate acestea se pot face fără ca interiorul să fie afectat de infiltrații, chiar dacă apar ploi între etape.
Este un avantaj major pe șantierele unde lucrările nu se pot face „dintr-o bucată”.
De ce NU recomandăm folosirea tefondului în locul acestui strat
Din păcate, se folosește destul de des membrana HDPE (tefond) ca alternativă.
Aici apar problemele.
Standardul spune că tefondul se montează cu găurile în sus acestea funcționează ca niște „pahare” care rețin apa, peste el se montează polistirenul apoi se toarnă șapa.
Șapa are nevoie de minimum 21 de zile pentru maturizare. În această perioadă pot apărea precipitații, apa intră prin șapa ajunge pana la tefond si rămânând în acele „pahare” acolo mult timp.
Ce se poate întâmpla în realitate
Am întâlnit situații concrete în care s-au urcat materiale grele de hidroizolație peste șapă, greutatea a presat șapa și polistirenul apa acumulată în tefond a început să migreze prin structura terasei, au apărut infiltrații la interior
Problema și mai mare este că apa nu se evacuează ușor poate dura foarte mult să se evapore în unele cazuri apar mucegai și mirosuri iar remedierea devine costisitoare.
De ce această etapă nu trebuie tratată superficial
Hidroizolația unei terase este o lucrare pe care te bazezi mulți ani.
Dacă este făcută greșit pot apărea infiltrații, finisajele interioare se degradeazăiar în unele cazuri terasa trebuie refăcută de la zero.
